Laura | 2025

Doamna Laura, i-am spus soțului: ați avut dreptate, m-am eliberat; acum simt, într-adevăr. Inima îmi este ușoară. Mă bucur mult, dar îmi vine să și plâng, că el suferă, cred. Nu am știut niciodată ce e în sufletul lui, nu s-a deschis niciodată.

Eu l-am condus toată viața, am tras de el și am făcut tot ce am acum, că el nu a vrut să facă nimic. De exemplu, mâine mă văd cu avocata să stabilim pentru proces și mă lasă singură. Singură am câștigat procesul, că el nu a putut. Are și un tremur, e foarte emotiv. M-am zbătut mult cu el și cu familia lui, având numai probleme. Până și fetele, acum mari, mi-au zis cum am putut să stau cu el. Îmi era și milă, că nu gândea ce trebuie (atribuții) să facă, ca soț și tată. Plecam singură cu fetele, că el pleca cu colegii la pește, zeci de ani. De asta am vrut să mor, că nu mă simțeam bine.

De când am plecat de la dvs., am poftă de viață; am gătit cu drag. Eram terminată. Vă mulțumesc!

Abia aștept să vă revăd, o să vin sâmbăta viitoare și cu Rebeca — două consultații, adică.
Vă îmbrățișez!